Cand ei vor putea zambi

 

blue-eyes-beauty-1024x763

 

Intr-o zi cineva mi-a zis: draga mea nu vezi nimic in jur. Si daca ti-as intinde un covor rosu in fata, tot nu l-ai vedea. M-am intrebat atunci cum e posibil sa treci prin viata fara sa vezi nimic, cu toate ca ochii iti sunt ok.

Au trecut saptamani, poate chiar luni si am continuat sa nu vad. Pentru ca nu ma puteam uita, atata timp cat ochii mei nu puteau zambi. Daca ochii nu se bucura de ceea ce vad, la ce bun sa te mai uiti.

Cand , dupa multa vreme, am zarit prima raza de soare, i-am strans cat de mult am putut si i-am rugat sa ma mai lase macar o data sa simt. Si s-au deschis timizi, neincrezatori, sperand ca nu ma vor rani din nou. Un copil, in spatele lor, se bucura de soare, de lumina, de caldura, dar ei au ramas totusi sceptici la ce vad si ce imi dau sa simt.

Le-am multumit ca i-au facut loc copilului in lumea lor si m-au lasat linistita sa plang. De atunci, cu fiecare zi se deschid tot mai des, in continuare cu ceva teama, dar si cu dorinta de a vedea tot mai mult din jur si uneori vad in ei bucuria pe care copilul din sufletul meu o simte.

Sunt cei mai frumosi ochi pe care i-am cunoscut, pentru ca sunt cei care ma lasa sa simt cel mai frumos.

Un gând despre ”Cand ei vor putea zambi

  1. Carmen zice:

    Vezi, eu am „deschis ochii” abia acum, când am citit această minune de gânduri! Nu au trecut 20 de ani, ci vreo 50…ehei…cam mult, nu? Dar, chiar când scriu, mă gândesc „cum am trăit cu ochii închiși” și zic cu convingere: nu, nu am trăit cu ochii închiși, ci doar n-am conștientizat că tot timpul, dar tot timpul, au fost larg deschiși, ca să poată cuprinde toată lumina și frumusețea acestei vieți atât de grăbittrecătoare….. Au fost multe, și bune, și rele, ca viața, dar știu că mi-a plăcut totdeauna să trec peste inerente le rele și să mă grăbesc spre bine și frumos, fără să mă gândesc atunci… se zice că faptele noastre pot s-o ia înaintea înțelegerii noastre, prin subconștientul nostru, cine știe…. Îți mulțumesc ptr postarea foarte frumoasă, omule frumos…și pentru ora mea de retrospectivă…și meditație…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s