Caut sa ma supar pe cineva. Esti available?

Ai trait vreodata starea aia cand iti vine sa te superi pe toata lumea, pe toata planeta, pe orice lucru mic si iti dai seama, de fapt, ca nimeni nu ti-a gresit cu nimic? Caut de vreo 3 ore sa ma supar pe cineva si nu e nimeni disponibil, in capul meu, in afara de mine. Si pe mine n-am chef sa ma supar azi.

8 Martie – o zi care a aratat frumos pana in momentul in care mintea mea a luat-o razna si s-a lasat cuprinsa de o stare pe care nu o puteam asocia cu nimic. M-am uitat cu uimire la mine si imi dadea cu virgula. Am construit repede niste aparari, ca doar sunt experta in asta, dar virgula continua sa stea acolo si ma zgaria pe „retina” creierului. Si ca sa nu se plictiseasca singura, s-a asociat, fain-frumos, cu un nod in gat. Si e rau tare sa plangi ca boul fara sa intelegi de ce.

Am gasit de cuviinta, in capul meu, sa ma supar pe un om care ma face sa rad si caruia, cu cateva ore in urma, ii multumisem pentru momentele de sinceritate bruta pe care le aduce in viata mea. Am incercat, crede-ma, sa ma supar pe el, dar dragul de el are propriile batalii de dus si nu avea niciun rol in filmul meu cu supararea.

Am scuturat din cap si am incercat sa gasesc repede pe altcineva. In viteza, am gasit omul in care am crezut, care a fost la un moment dat „the one” si alaturi de care, cu doi ani in urma, plangand, am ales sa trec linia de finish a unei relatii care se terminase demult si apoi am mancat impreuna o felie de tort. Ca doar era 8 Martie si ziua aia se cerea sarbatorita. Dar azi el nu mai are nicio treaba cu virgula din cap si nici cu nodul din gat, asa ca n-a fost prea „eligibil” pentru supararea mea.

Mi-a casunat apoi pe un om care-mi e teribil de drag si care ma suparase de cateva ori lately. I-am scris, el a continuat sa doarma linistit, o sa-mi raspunda probabil de dimineata spunandu-mi ca sunt nebuna, ca ma iubeste si ca we are good. Si stiu asta, pentru ca e omul care, acum fix doi ani, m-a tras cu scaunul intr-o sala de meeting si mi-a spus: stiu cum e sa nu poti sa vorbesti despre ce simti, dar cand ai nevoie de mine strange-ma de mana si o sa fiu langa tine. Si strangerea aia de mana s-a asezat atat de adanc in sufletul meu incat n-o sa ma lase niciodata sa ma supar pe el for good.

Nici macar pe Jim Morrison nu ma pot supara, chiar daca imi canta de 40 de minute ca people are strange, pentru ca e mult prea cald, prea multe amintiri am cu el si prea-mi e drag.

Tot ce-mi ramane de facut e, fie sa iau toata agenda la rand si sa gasesc pe cineva care are chef sa ma lase sa ma supar pe el/ ea, fie sa ma duc sa ma uit in oglinda si sa ma las sa ma supar pe mine. Cu mine inca mai negociez!

Asa ca pana cand s-o voluntaria cineva sau pana imi scot rimelul din ochi, ca sa ma pot uita in oglinda, m-am decis sa ma supar pe 8th of fucking March. El sigur nu se supara pe supararea mea si vine si la anu’ (sper cel putin)!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s