Cel mai frumos suflet dintre suflete

In viata asta am facut de multe ori pe desteapta, am avut impresia ca le stiu pe toate, ca n-am nevoie de parerea nimanui si cu atat mai putin de cea a parintilor. Pana sa devin, la randul meu, mama, am fost convinsa ca diferentele dintre noi sunt prea mari si ca ei nu pot intelege intotdeauna ce se intampla in sufletul meu.

Toata perioada cat am fost insarcinata sustineam cu convingere, in stanga si in dreapta, ca eu o sa fiu o mama relaxata, ca n-o sa ma enervez niciodata (cunoscandu-ma, era cam greu de crezut totusi) si mi se pareau foarte tari prostiile pe care le spuneam. Mama ma asculta zambind si imi spunea mereu: eu o sa te ajut cu tot ce pot. La momentul ala, acel „te ajut”, in capul meu se traducea in plimbat copilul, cumparat mancare sau pampers si sfaturi despre bolile copilariei.

In ziua in care am ajuns cu Luca acasa de la maternitate, am intrat in panica direct si la 5 dimineata am fugit cu copilul la spital pentru ca nu se mai oprea din plans. Pana la coltul strazii s-a linistit, dar ala a fost primul moment in care am avut senzatia ca habar n-am ce am de facut. Mi-a luat un an de zile sa ma prind, cat de cat, care e treaba cu copilul asta, an care s-a tradus in multe nopti nedormite, un dinte spart de nervi, crize de isterie, un divort iminent si sute de telefoane catre mama.

In tot balamucul asta si in tot ce a urmat dupa el, am descoperit doua lucruri: ca cel mai bun sfat pe care il poti da unui parinte este sa faca asa cum simte el ca e cel mai bine si ca parintii te iubesc orice prostii ai face sau ai spune.

Mama a stat alaturi de mine, cu discretie, cu caldura, cu intelepciunea omului care a experimentat infinit mai multe lucruri decat mine si pregatita oricand sa ma sustina, mai ales atunci cand ma simtea ca sunt pe punctul de a cadea. E un om frumos, enervant de calm 🙂 , deschis la minte, care nu a uitat niciodata cum se simte viata la 20, la 30 sau la 37 de ani si care m-a invatat ca iubirea se citeste in ochi. Ea e primul om cu care vorbesc dimineata la telefon, in urechea si mai ales in sufletul ei tip atunci cand nu mai pot, cu ea rad de fericire si tot pe ea o sun cand simt ca m-am impotmolit.

In seara asta am sunat-o pentru ca scriam ceva ce nu-mi suna bine, m-a ascultat calma si mi-a zis: e dragut, dar nu transmite nicio emotie, nu te face sa simti nimic si, in plus, nu poti folosi tonul asta de profesoara care le stie pe toate. 🙂 Atat! Nu a refrazat ea in locul meu, nu mi-a zis ce ar trebui sa scriu sau sa transmit, nu a facut nimic din ce nu i-am cerut, dar mi-a aratat, inca o data, ca suntem pe planeta asta ca sa simtim. Cu inima si cu stomacul! Orice lucru care nu atinge punctele astea, in principiu nu prea atinge nimic si e mai bine sa nu te apuci de el.

Femeia asta, cu tot sufletul ei frumos, petrece uneori mai mult timp cu copilul meu decat o fac eu si imi da linistea ca el va creste frumos in preajma ei. Nu e wonder woman, dar e un om care isi tine inima vie, mintea deschisa si stiu sigur ca eu n-as fi devenit omul de azi fara ea.

La multi ani, suflet frumos!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s