Nebuna de ea!

Care-i treaba cu femeile? De ce le pocneste nebunia fix cand ti-e lumea mai draga?

Ca sa-ncepem cu-nceputul: Habar n-am! Abia stiu de capul meu, asa ca n-am decat o vaga idee despre ce e in capul altora ca mine si absolutely no idea ce in capul alora care nu-s ca mine.

Ce stiu e ca femeile sunt frumos de nebune uneori, alteori nebune de legat si in rare situatii doar nebune pasnice, bune de iubit. Iar eu scriu, din nou, ascultandu-l pe Morrison cu oamenii lui strange. Da, prietene, femeia e nebuna cand simte, cand ii pasa, cand iubeste sau cand o doare. Jur ca n-am vazut nicio femeie care sa-mi para misto atunci cand e plictisita langa un absent, care n-o mai vede de multa vreme.

In cele mai misto povesti pe care le-am trait am urlat pana am ragusit, am plans, am iubit, am simtit si daca o sa-l cunosc pe ala care ma va duce inapoi in timp, zau ca o sa fac fix aceleasi lucruri. Da, nu-s femeia cu care e usor sa traiesti, am pretentii, asteptari, nervi, dar ce sa vezi…toti avem si daca tu crezi ca nu le ai, ar fi cazul sa reevaluezi situatia.

Au fost ani in care am jucat in filmul mut, in care as fi tipat dar nu aveam la cine pentru ca un el imi raspundea cu tacere. Si nu e nimic mai enervant pe lumea asta decat sa „asculti” filmele lui Charlie Chaplin la radio.

Am invatat, copii fiind, ca nu e frumos sa te certi, ca nu e politicos si ca lumea te judeca. Ooooffff, lumea asta de mi-ar face si mie ceva de mancare, de-ar aduna piesele de lego de pe jos, ce tare m-ar mai ajuta. Altfel, daca sta si comenteaza din tribuna, sa stea o mie de ani din partea mea. Am platit tibut lumii asteia vreo 10 ani din viata, daca nu mai bine, asa ca draga lume, sa ma scuzi, dar sunt putin ocupata cu propria-mi viata in momentul asta.

Cand o sa intelegem ca furia e parte din viata, ca e un sentiment primar, ca nu e nimic in neregula cu noi sa cerem apasat lucruri, respect, sentimente, confirmari (da, eu am nevoie si de confirmari, aia e!)?

Am invatat, in timp, sa-mi cer scuze atunci cand exagerez, dar tot asa am invatat si ca suntem oameni mari si ca ne putem accepta propriile trairi, chiar si pe alea nasoale.  Asa ca imi dau voie sa fiu nebuna, frumoasa sau de legat, dar sunt un om care prefera sa simta, decat sa traiasca asteptand sa moara politicos si regulamentar.

Singurul om caruia ii cer scuze, fara drept de apel, indiferent ca am tipat pe buna dreptate sa nu, e fi-miu si asta pentru simplul fapt ca la 4 ani nu prea faci distinctia intre ce e justificat si ce nu.

Oamenii care-mi sunt alaturi de multa vreme stiu ca sunt extrem de „pasionala” atunci cand e vorba de lucrurile in care cred, de principii, de valori sau de ceea ce eu consider a fi „bun simt”. O sa-mi strig revolta de fiecare data cand cineva mi le incalca, chiar daca celorlalti le place sau nu.

Daca asta ii va face pe unii sa spuna:  „saraca, e nebuna”, aia e! N-a suferit nimeni de insomnii din cauza nebuniei mele, in afara de mine, asa ca sa stam linistiti, zic!

Iar tie, my dear friend, care ai avut chef sa te certi cu mine azi, iti multumesc pentru nervi, dar in continuare am convingerea ca n-am gresit decat cu un singur lucru: ca „am dat cu manta”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s