Minti inguste despre zboruri ieftine

Nu stiu daca ne-a tampit frigul sau doar faptul ca petrecem mai mult timp in incaperi inchise ne da mai multa energie sa batem campii.

Am citit in dunga articolul din ZF despre impactul low cost-ului asupra natalitatii, am citit apoi, cu tristete, articolul, plin de autosuficienta, al unui celebru psihiatru roman.

Ambele scriituri prezinta adevaruri absolute, ba chiar si statistici care sa le sustina, despre cum femeile isi dedica toti anii fertili carierei si aleg sa nu mai aiba copii. Sau, in cazurile fericite, amana momentul pana in ultima clipa. Cum sar ele, cu un aer de superioritate, dintr-o relatie in alta, bifand chiar si un divort pe drum.

Daca tot ne dam cu parerea, atunci am si eu dreptul sa bat campii. Doar ca ii bat din interior, din mintea femeii care a muncit cate 10-12 ore pe zi pentru ca am crezut in visul corporatist, care a bifat un divort si un copil pe drumul asta. As putea sa cred ca cei doi domni nu mi se adreseaza pentru ca eu nu mai intru in categoria femeilor care si-au sacrificat maternitatea pe altarul carierei. Ei bine, ma simt totusi vizata.

Ma simt vizata pentru ca in fiecare moment complicat al vietii mele ma intreb daca sunt mama pe care copilul asta o merita, pentru ca singuratea doare ca dracu’ uneori, pentru ca jobul la corporatie ma scoate din minti de multe ori, dar imi ofera alteori sansa de a visa la mai mult pentru mine si pentru copilul meu.

M-am maritat cu speranta ca it’s gonna be forever, dar n-a fost sa fie, dintr-un milion de motive care ne privesc doar pe mine si pe el. Fiecare ne-am invatat lectiile din povestea asta si am mers mai departe, dar n-o sa regret nici ca am zis da la starea civila si nici ca mi-am pus semnatura pe decizia de divort.  Daca munceam mai putin, daca aveam copilul mai devreme, am fi fost mai fericiti? Ma-ndoiesc.

Doar oamenii care nu isi intorc privirea catre ei isi pun esecurile pe seama celor 10 ore lucrate la corporatie, pe low cost-urile care te duc in vacante, pe firma de cablu care iti da prea multe filme la TV si iti muta mintea de la rostul tau pe lume, de la marele rol de procreator. Copiii se fac usor si se cresc greu. Se cresc cu momente de disperare in care te intrebi unde naiba ai gresit, in care iti plangi neputinta si nestiinta, cu teama ca, daca era cu 10 ani mai mare, copilul tau putea sa fie la concert in Colectiv. Sigur ca sunt si milioane de zambete, de momente fericite, in care esti mandru sau emotionat pana la pragul lesinului. Fara momentele astea ne-am lua campii cu totii, dar cresterea unui copil nu e o mare funda roz si cred sincer ca decizia de a face un copil e un act semi-inconstient. Oricat de bogata ti-ar fi imaginatia, pana nu traiesti cu un copil in casa, de care sa fii responsabil, nu poti sa intelegi despre ce e vorba.

Nu, nu corporatia ne tine departe de viata de familie, nici low cost-urile si nici filmele de la cinema, ci istoria de familie si fricile asezate zdravan in mintile nostre inca de pe vremea cand nu invatasem drumul spre scoala.

Decizia de a creste un copil e una atat de personala, incat tendinta celor doi domni de a generaliza un act atat de intim imi pare crasa nesimtire. Nu, domnilor, nu aveti dreptul sa va bagati cu mine in pat si nici nu decidem impreuna care pozitie e mai buna pentru un copil frumos. Daca va ingrijoreaza scaderea natalitatii sunteti liberi sa mai faceti voi 2-3 copii ca sa compensati dezinteresul carieristelor.

Eu mi-am dorit un singur copil si asta nu pentru ca al doilea m-ar opri din elanul meu creator in corporatie, si nici pentru ca n-as mai putea sa ma duc in 20 de vacante, ci pentru ca atat cred eu ca pot sa duc, intr-un mod sanatos. Le admir pe femeile care au curajul de a creste 2-3-5 copii, asa cum le admir si pe cele care decid ca nu pot face asta deloc. Fiecare are motivatiile personale in baza carora ia anumite decizii in viata si zau ca astept, cu mare interes, momentul in care o sa ne regasim decenta de a nu ne mai da cu parerea despre ce ii determina pe oameni sa aiba sau sa nu aiba copii.

In rest…numai de bine!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s