Ana

Ana, o fetita blonda si destul de stearsa, isi imbraca rochia alba, diafana, si paseste cu grija pentru a nu strica ordinea lucrurilor. E copilul care nu deranjeaza pe nimeni, copilul bun pe care oamenii si-l doresc si pe care il admira atunci cand il vad in casele altora. E, totusi, copilul cu care, aceiasi oameni, nu stiu ce sa faca atunci cand e in casa lor si il au de crescut pentru ca e plictisitor de cuminte.

Ana n-a mai purtat rochii diafane din vremea in care oamenii aveau tendinta sa o protejeze. A devenit femeia care nu mai lasa sa se vada nimic, care si-a pus delicatetea in cufarul bunicii si a iesit in lume pentru a o cuceri. N-are timp de prostii si nici de rochii care sa o incurce la mers. E femeia care a invatat sa se protejeze singura si nu priveste niciodata in urma, pentru ca trecutul e pentru naivi. Ana a crescut!

A venit de dimineata in biroul meu, cu aerul femeii sigure pe ea, m-a privit taios si mi-a spus ca sunt un bou! Da, un bou!

Nu-ti poti imagina uimirea de pe fata mea cand s-a napustit asa, pentru ca ne stiam de cand eram copii si nu ma puteam desprinde de imaginea copilei cu rochita alba. E o femeie usor de multumit, in ciuda racelii si a puterii pe care o emana prin toti porii. Iubeste cafeaua simpla, dulceata de cirese amare, prajiturile cu mult unt, care mie-mi provoaca o greata instantanee, si florile cumparate de la batrana de la colt.

Ana e omul contrastelor. Nimic din ce crezi, nu e sustinut de realitatea momentului si nu poti lasa garda jos, nici macar atunci cand ai impresia ca o emotioneaza ceva. Fetita cu rochia diafana a murit si Ana a lipsit de la inmormantarea ei. Nu are amintiri, nici nostalgii, are doar doua papusi pe care le-a asezat cu grija in sertarul de sub pat.

Eram un bou pentru ca iubita mea plansese de dimineata si eu iesisem pe usa, fara sa ma deranjez sa o intreb ce s-a intamplat. Lacrimile femeilor nu ma mai impresioneaza demult. Plansul asta continuu e prea mult pentru mine si niciodata nu e sustinut de o problema reala. Ok, honey, if you wanna cry, go ahead! Eu am treaba si tu te descurci de minune si fara mine.

Femeile nu par sa aiba nevoie de noi atunci cand se lamenteaza sau cand isi fac drame din nimic. Au doar nevoie sa le alimentam putin drama pentru a plange cu motiv dupa cateva minute in care parea ca le lipseste obiectul suferintei.

Nu, Ana nu plange. Uneori o banuiesc ca nici macar nu simte. Ea intelege exact cum functioneaza mintea unui barbat si poti avea cu ea discutii rationale, argumentate, neinfluentate de emotii sau de drame. De aia e usor sa traiesti in preajma ei, pentru ca totul e o ratiune si un argument.

– Lasa-le dracu’ de emotii, Tudor! Suntem oameni mari si gandim inainte sa facem lucruri. N-am chef sa-mi mai pierd vremea cu dramele femeilor din viata ta, mai ales ca sunt mereu alte femei si alte drame.
– Dar, Ana, eu n-am zis nimic. Tu ai navalit aici, inainte ca eu sa-ti zic macar buna dimineata.
– Pai, am navalit, Tudor, pentru ca toate nebunele, pe care tu decizi sa le iei acasa si sa le salvezi, ma suna pe mine si-mi plang in telefon inainte de a apuca macar sa beau o gura de cafea. Si stii bine ca urasc sa vorbesc dimineata, cu atat mai putin sa aud pe cineva plangand cu suspine. Pe bune, chiar nu poti sa gasesti o femeie normala? Sau macar nu le mai lua acasa dupa trei zile. Cum dracu’ reusesti sa te combini doar cu nebune?
– Bai, imi pare rau ca Eva a exagerat, dar plangea cand am plecat si probabil ca…
– Tudor, jur, nu-mi pasa ce drama a mai trait Eva azi. Scoate-ma dracu’ de pe speed dial-ul din telefonul ei. Sau, mai bine, scoate-ma de tot din telefonul ei si, de preferat, si din capul ei.
– Ana, come on, avea nevoie sa vorbeasca cu cineva si tu o calmezi cu argumentele tale reci si bine construite.
– Tudor, ma lasi?! Nu dau doi bani pe femeile din viata ta. Doar pentru ca ne pierdem noi vremea impreuna si ne povestim toate prostiile, nu inseamna ca trebuie sa devin prietena iubitelor tale. Pe bune, am mai avut discutia asta si tare m-am plictisit sa o luam de la capat de fiecare data.
– Ok, Ana, imi pare rau ca ti-a stricat Eva dimineata. Stiu cum e! Mi-a stricat-o si mie.
– Yeah, right, pari distrus de durere. In fine, cand iti revii din a fi bou, asculta Moring Sun de la Melody Gardon. E misto rau!

A trantit usa in urma ei si s-a dus afara sa fumeze o tigara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s