Sa ma ierti ca, oricat de mult te-as iubi, n-o sa pot sa-ti dau familia aia pe care o visezi tu. O sa-ti dau toata iubirea mea, toata energia si increderea mea, toate valorile si lucrurile care cred ca te vor ajuta sa te uiti frumos la lume si la tine, dar acele maini, pe care sa le tii de-o parte si de alta a manutelor tale, nu ti le mai pot da.

Stiu ca o sa vina ziua in care o sa intelegi, rational, ca deciziile noastre, chiar daca dor, au sens si trebuie sa fie luate, dar mai stiu si ca sufletul iti va ramane strans, oricat de bine m-as pricepe eu sa-ti explic.

Stiu si ca vei invata sa iubesti si ca vei avea incredere in oameni, pentru ca, oricat de mult te-ar costa, sunt cele mai frumoase cadouri pe care ti le poti face in viata asta. Si-am sa te invat sa iubesti, pentru ca nu poti trai, cu adevarat, fara iubire, si am sa fiu langa tine sa te mangai atunci cand iubirea va durea, pentru ca lucrurile pe care le traiesti cu inima uneori dor, insa singurul lucru pe care n-am sa ti-l pot da sunt mainile alea care sa te ridice la cer.

Nu regret ca am ales asa cum am facut-o, dar ma simt al naibii de neputincioasa in fata ochilor tai care asteapta sa vada ceva ce eu nu-ti voi putea da niciodata.

Sper sa ma poti ierta intr-o zi pentru nepriceperea de face lucrurile altfel, pentru neputinta de a face o magie astfel incat ochii tai sa vada ceea ce sufletul le cere atat de tare sa-i arate si sper sa poti iubi, chiar daca acum inveti iubirea putin trunchiata.

Cu cativa ani in urma n-am stiut cine esti si ce vrei de la mine, dar azi am puterea sa-ti promit ca am sa te iubesc pana in ultima secunda a vietii mele si am sa te invat sa iubesti, chiar daca asta o sa ne ia mai mult timp decat altora si o sa ne „coste” cateva lacrimi in plus.

Iubirea si faptul ca n-am sa te mint, oricat de dureros ar fi adevarul, sunt momentan singurele promisiuni pe care ti le pot face! Nu stiu daca e mult sau putin, dar e tot ce pot sa-ti ofer azi.