Minți pierdute Acolo!

Catchypoza rogojini

Sigur ai și tu o prietenă care se visează actriță principală în vreun sirop de film, demn de prime time, la canalele pentru femei. Sigur, nu tu, că doar, la naiba, tu ești femeie serioasă, n-ai timp de prostii.

Dar prietena ta, veșnica îndrăgostită de toți nebunii de pe planetă, gasește la masa alăturată doi ochi vii care se joacă cu aerul rarefiat pe care îl percep la finalul celor 190și ceva de centimetri ai posesorului lor. Ochii se uită la ea, sclipind, ea se uită la ei râzând și timpul pare că se oprește. La TV e cel mai nepotrivit moment pentru publicitate, dar filmul trebuie să se oprească puțin când el se ridică, în continuare privind către ea, și îi spune prietenului cu care stătuse la masă să nu dărâme decorul de la Rogojini. Ea râde și se gândește că ochii ăia nu sunt doar vii, ci și amuzanți, on top of everything.

Reclamele durează prea mult, ea schimbă canalul, întrebându-se cum naiba s-a terminat filmul așa brusc. Mănâncă o pizza, de care nu avea neapărat chef, și se gândește că e un moment bun să se ducă să danseze. Ochii ăia, despre care nici măcar nu știe ce culoare aveau, dar știe sigur că aveau o energie enervantă și se vedeau de la colțul străzii, în constrast cu tricoul alb și brățara neagră, i-au dat o stare faină, pe care o căuta demult. Pleacă, dansează, bea un pic mai mult decât îi trebuie, dar, la naiba, nu poți să cauți treaz o pereche de ochi, mai ales când îi cauți așa de sus. Obosită, pe la 3 dimineața, se resemnează și urcă în grabă scările de la Acolo, iar la capătul lor, ochii, la fel de vii, îi spun Buna seara!

Ai crede că o actriță de sirop TV are replica perfectă pentru hapily ever after, dar scenaristul filmului ăsta era și el cam beat, așa că ea e capabilă doar să îndruge un Hey, posibil cam tare, și să plece, aparent nepăsătoare, mai departe. Păi, stai un pic, ai vazut tu zână care să se oprească în mijlocul drumului? Eh, vezi?!

Trei trepte mai târziu, își aminti că ei îi plăcuse Micul Print în copilărie, nu Cenușăreasa, așa că decise să-și convingă prietenii să se întoarcă pe nisipul de la capătul Vămii și să mai danseze un pic. Iși căută în toate buzunarele ultimii bani pe care îi mai avea și fugi să-și ia o apă plată. Nu de divă ce era, ci pentru că doar pentru asta îi mai ajungeau banii și avea nevoie de o scuză ca să coboare scările pe care ochii ăia se așezaseră. Nu deschisese încă apa, așa că paharele de Cuba Libre îi dădură un pic de curaj, cât să pună ochilor mâna pe șolduri, dar nu și suficientă minte încat să zică ceva inteligent, așa că a ales cea mai proastă replică din lume și îi zise rapid “ Scuze”. Până la finalul frazei ai gasit 3 replici mai inspirate, așa-i? Eh, n-are nimic, le-a găsit și ea, dar mult mai/ prea târziu.

S-a dus cuminte la locul ei, a privit de departe cei 190 si ceva de centimetri de ochi și a sperat să îi poată vedea de aproape, nu de alta dar, nici romul, și nici miopia, nu o ajutau prea tare la ora aia.

Posesorul ochilor, nefiind nici el vreun actor de Oscar, decise …(continuarea pe Catchy)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s