Nu da cu pietre după fluturi!

 

O întâlnise, cu doi ani și ceva în urmă, pe o stradă prăfuită din Vamă. Mergea, în lumina lunii, cu ochii în telefon, scria și zâmbea larg, trecând, ca prin vis, pe lângă prietena care o aștepta în fața porții.

– Sper că cine ți-a luat mințile, nu ți-a luat și cheia de la cameră, că tare aș vrea să dorm. 🙂

– Ha ha, you’re funny! Uite cheia, vin și eu mai târziu.

S-a întors pe călcâie, cu același zâmbet larg, și a pornit, șovăind, către ceea ce urma să fie prima întâlnire cu el…dar, mai ales, cu ea.

Din fața porții și până la plajă, toți mușchii corpului s-au încordat, încercând să controleze tâmpitul ăla de stomac care iar decidea el pentru toată lumea. Mușchii mâinilor și ai picioarelor ziceau „oprește-te, nu merge mai departe, te complici aiurea”, dar el, stomacul, îi trăgea colțurile gurii în sus și îi aducea în ochi o strălucire pe care nu își mai amintea când o văzuse ultima dată, if ever.

În lupta surdă a mușchilor, a rațiunii, a controlului și a timidei nebunii, împotriva careia luptau toți, orele au trecut repede. Cât de naiv să fii să crezi că vei putea vreodată să nimerești un fluture c-o piatră?

Soarele a început să încălzească ușor mușchii ei încordați, Bolero-ul anunța solemn începutul unei noi zile, iar mintea rătăcea obosită între zâmbetul ei din ochi și mâna lui care o strâgea de parcă se știau dintotdeauna.

S-au întors acasă, fiecare la casa lui, fiecare la viața lui, dar un fluture, odată ieșit din cocon, nu mai intră niciodată la loc.

Nu s-au căutat prea des, nu și-au propus, decât extrem de rar, să se ia în serios, și nici atunci mai mult de câteva secunde, nu au găsit niciodată cuvântul potrivit care să definească ce era între ei, dar au continuat să se vadă, când și când, fără să își ceară sau să-și promită nimic.

La început ea a plutit, convinsă fiind că ăsta e efectul prezenței lui în mintea ei, apoi i-a fost dor de acel ceva pe care nu-l avuseseră, de fapt, niciodată, s-a enervat, s-a speriat și a urlat atunci când realitatea a zgâriat discul poveștii. În ăștia doi ani a tăcut mult, a uitat uneori că el există, ba chiar a ajuns în punctul în care n-a mai mișcat-o cu nimic existența lui, dar fiecare nouă senzație, chiar și aia de indiferență, o aducea mai aproape de ea și asta nu putea ignora. Cu fiecare întâlnire, reușea să mai ciobească puțin înaltul perete al controlului pe care îl construise, cu atâta migală, în ultimii 30 de ani.

Puținii oameni din jur care știau povestea asta, o treceau mereu prin filtrul poveștilor clasice, așa cum sunt ele spuse copiilor, dar, vezi tu, ea nu fusese niciodată scrisă cu intenția de a se termina cu „they lived happily ever after”. El nu trebuia să o iubească frumos și respectuos, actually nu trebuia să o iubească, punct, iar ea nu trebuia să fie nici responsabilă, nici atentă să nu-l piardă, nici nicicum. Era o poveste din care, cu fiecare pagină pe care o scriau, descoperea că e de ajuns doar să fie și atat. Și în timp ce scria cea mai recentă pagină, și-a amintit că fluturii, atunci când reușesc să zboare, nu se gândesc nici dacă zboară corect, nici dacă vor trăi și mâine, nici dacă sunt suficient de frumoși în comparație cu alți fluturi. Ei zboară! Pur și simplu!

După doi ani, l-a șters pe trebuie din dicționarul minții ei și a pus în locul lui o amestecătură de cuvinte, aruncate, parcă, la-ntâmplare. Astăzi DEX-ul conține, la litera T, cuvintele dor, curajul de a cere, dorința de a-ți da, libertatea de a fi, pur și simplu, și … last but not least, un minut de nebunie.

Iar strada aia prăfuită din Vamă va rămâne mereu martora primei ei întâlniri cu ea.

 

(Photo Source: http://www.esncanakkale.org/painted-rocks-for-sale/painted-rocks-for-sale-1120-best-painted-rocks-images-on-pinterest/ )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s