Doare, ca dracu’, să crești!

Ai crede că după cinci ani de analiză personală, ar trebui să fiu un soi de guru și, într-o fracțiune de secundă, să mă prind ce pricep oamenii din ceea ce zic, ce vor gândi sau cum o să-i bușească te miri ce prostie pe care o spun.

Well… din păcate (sau, poate, din fericire) nu sunt guru și probabil că nici n-o să devin curând.
Acum câtiva ani, în fața unui pahar de vin, managerul meu imi spunea „doamne, ce te-ai schimbat. Când te-am cunoscut păreia ca o băbuță, care nu mai are nimic de trăit.”. Da, cam așa mă și simțeam pentru că eram o minune de pleaser care era responsabil de pacea planetei și probabil că aș fi murit într-o zi, cu un ten impecabil. Mno, tough luck!
În ultimii 5 ani am (re)învățat să trăiesc, să vorbesc, să fiu deranjantă și să mă las „deranjată” de oameni, chiar dacă deranjul ăsta, câteodată, doare ca dracu’.
De o săptămână stau într-un deranj emoțional care inițial mi-a părut al naibii de nedrept, dar pe care l-am tot despicat în 1000 de fire, ca să pot să înțeleg din el, eventually, că „elefanții” noștri emoționali fac cărțile atunci când noi uităm să fim prezenți.
Azi, ca cireașa pe tort (sau bomboana pe alt tip de tort), un om care-mi e drag, îmi cerea, cu subiect și predicat, așa, niște confirmări pe care eu aveam convingerea că i le dădusem deja de vreo 20 de ori în ultima vreme. Și am făcut ochii mari, întrebându-mă pe unde s-a pierdut claritatea mesajului meu. Încă nu știu, dar, fie că-mi place, fie ca nu, e clar că am vorbit împreună și „ne-am înțeles joi”. Și omu’ nu-i prost, și nici eu tocmai incoerenta, dar atunci când uităm să ne ascultăm, pe bune, fiecare își traduce informația cu „elefantul” lui emoțional și nu cu capul. Și, din momentul ăla, orice am zice e fix degeaba pentru că totul devine doar un enervant zgomot de fond.
Deranjul de la mine din cap, chit ca e în continuare enervant, mi-a făcut un mare bine… m-a readus, the hard way, în contact cu mine. Încă îmi zgârie creierul, dar știu că n-am câștigat nimic în viața asta fiind înconjurată de panseluțe roz, așa că atâta timp cât e neplacut, înseamnă că e drumul corect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s