O înghețată cu Dumnezeu!

Nu-s o mare consumatoare de înghețată.

Nici de Dumnezeu.

Sau, actually, nu eram până acum vreo lună când am invitat copilul la o înghețată și, cum eu fac fixații pe anumite locuri (lucruri, melodii si oameni :)), l-am dus la singura gelaterie pe care mă deranjez să o țin minte în acest oraș. Înghețata… multă și enervant de bună. Spațiul, însă, mic. Îți iei cornetul umplut cu vârf și pleci repede că mai sunt şapte oameni în spatele tău.

Așadar, când ai un copil care savurează înceeeet înghețata (de plăcere, nu de grija gâtului), te uiți rapid, stânga, drepta, încercând să găsești un loc unde să te așezi. În stânga gelateriei e doar drumul care duce spre Colectiv… nope, nu pot acolo 😦 În dreapta, mânăstirea Radu Vodă. Hmm, pare nesimţire să mănânci îngheţată în curtea bisericii. Searching, searching… în maşină?  Nope, curge pe jos, e nasol. Ok, fie, hai în curtea bisericii.   

Curtea, înainte de Paşte, destul de populată cu oameni, care mai de care, de femei cu batic sau fără, de bărbaţi care merg încet, unii cu privirea în pământ, alții aparent plictisiți, câţiva copii care încearcă să se “comporte frumos” (whatever that means). Una bucată femeie și una bucată copchil se așează pe bordura înaltă a aleii care duce spre mânăstire. Copilul își vede de înghețata lui cu strumfi (aka albastră)… mă-sa, însă, nu poate să facă abstracție de privirile curioase și ușor superioare ale trecătorilor. Nu cred că Dumnezeu se împiedică de înghețata mea, dar lumea… ooohh, lumea si gura ei, aparent închisă, te fulgeră un pic cu privirea și ți-ar zice căteva, dar, deh, e post și e păcat. Sau poate doar mi se pare, dar sigur mă simt ca și cum aş fura ceva dintr-un magazin or something. După căteva secunde de crispare, mă pufnește râsul.

Pe bune, Dumnezeu chiar ar putea să se supere pe noi că mâncăm o înghețată la el în curte? Sincer, cred că-i mai isteț de atăt. Și, actually, cred că are un simț al umorului mai dezvoltat decăt bună parte din oamenii care ne înconjoară. Dumnezeu ar putea să fie funny?! Mna că pe asta n-o luasem în calcul, dar nu mi se pare tocmai exclus. Păi, acu’ pe bune, ce facem noi cu oamenii care ne plac? Râdem, nu? Ș-atunci el de ce n-ar face același lucru? Eu cred că Dumnezeu ar cam vrea să râdă cu noi, dar noi mergem la el cu capul plecat, ruşinaţi, vinovaţi, cerându-i iertare că am trăit imperfect. Păi, mah, dacă voia să fim perfecţi ne făcea roboţi, chit că şi ăia mai dau câte o eroare din când în când. Deci, da, nu cred că imperfecţiunea mea îi produce vreun rid suplimentar pe faţă, iar îngheţata mea sper, în cel mai rău caz, să-l lase rece, dar, la fel de bine, ar putea să-l amuze.

Prea des si prea mult am auzit că Dumnezeu te judecă, te pedepseşte, te bate şi apoi te iartă. That’s old school parenting, my friends, şi, dacă pe mine m-a dus capu’ să citesc trei cărţi de parenting, sigur s-a deranjat şi el să le rasfoiască măcar.  Și-l bănuiesc că-i băiat deștept, deci sigur s-a prins că la puștanii aștia pe care-i creștem noi p-aici nu mai merge treaba cu morcovul și bățul. Sunt copii mișto, vorbesc non stop, pun (prea) multe întrebări incomode și nu mai înghit povestea cu “eu sunt mai mare şi ştiu mai bine ca tine”. Poţi să fii tu chiar şi Dumnezeu, că tot n-o mai înghit. Thank God! 🙂

Aşa că eu cred că Dumnezeu, dacă vreodată a fost părintele ăla autoritar, s-a repliat un pic şi s-a prins că noi ne-am schimbat şi ne dorim prieteni mişto, nu creaturi care ne fac să lăsăm privirea în jos. Nope, thanks, împart cu drag o-ngheţată cu tine, dar dacă mă judeci, îmi iau îngheţata, îmi văd de viaţă şi ne socotim noi în Rai (vorba băieţilor de la Mono Jacks).

Azi am mai împins un pic limita prieteniei și m-am dus să mănânc o înghețată cu Dumnezeu și cu prietena mea proaspăt tatuată. Băi și ce tatuaj mișto și-a făcut… cred că i-a plăcut și lui Dumnezeu. N-a zis el nimic, dar n-avea cum să nu-i placă. 🙂 Am mâncat ditamai cornetul de îngheţată, am râs, am povestit, am răspuns cu drag oamenilor care ne scriau pe whatsapp şi am plecat, un pic cam în grabă, uitând să-i zicem Pa.

Looking back, abia asta mi se pare nesimțire, dar promit să mă întorc și să stăm amăndoi de povești.    

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s