Dacă nu-ți e frică, s-ar putea să nu merite! 😉

Am auzit de atâtea ori „come on, ce tot atâta luat de cap? You’re not 16 anymore”. I’m not, dar dacă am o pasiune-n viața asta, aia e pentru oameni și pentru felul în care mă fac să mă simt. Iubesc să mă îndrăgostesc, chit că mi-e frică de mor, și fug, și revin (avoider, much? Yeah 🙈), și scriu, și râd, și plâng. și cânt, și, basically, trăiesc.


Nu știu să iubesc potolit, n-am răbdare și, da, poate ratez niște oameni mișto, habar n-am, dar it is what it is. Îmi asum, cum s-ar zice. Îmi asum pe dracu’, nu-mi asum nimic. Joc iubirea la loteria stomacului meu. Se strânge? Beautiful, I’m in. Nu? I’m gone.


Cică-i dovadă de adolescență. Haha! O fi, nu zic nu, da’ de când e adolescența o treabă așa nasoală? Nu m-am visat niciodată om mare și, iată, mi-a folosit la ceva… n-am credite la bancă, că mi s-ar strânge și pentru alea stomacul, dar in a bad way. 😉


Hai c-am uitat de unde am plecat 🤦‍♀️. De la fluturi, și oameni, și ochi care sclipesc… basically, de la viață.


Acum vreo câteva luni m-am gandit să-mi caut azil :))))) (don’t laugh, it’s adult planning) și m-am imaginat, la 70 de ani, muncind și îndrăgostindu-mă de vreun coleg de sufragerie. Cred că și moartea ar râde un pic cu mine!


Da, știu, am plâns în viața asta mai multe lacrimi decât mi-am imaginat că am, dar, jur, dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș face fix la fel. Sometimes it hurts like fuck, dar până la momentul ăla, merită tot. Fiecare noapte pierdută, fiecare zâmbet, fiecare palpitație a inimii când auzi un telefon sunând. Tot!


Ne e frică să ne îndrăgostim. Știu și înțeleg pân’ la un punct, că riști să ți-o iei, să te doară și, inevitabil, ajungi să te găndești că mai bine stăteai pe curu’ tău, cuminte, în liniște, dar, zău, nu crezi că un drum lin, la sfârșitul căruia ajungi la destinație, e de nepovestit? (Chapeau lui Paul pentru gândul asta)


Da, mah, ne e frică tuturor, ne înarmăm, ne dăm deștepți, și reci, puternici și independenți (ce mizerie de clișeu e ăsta), fugim ca să avem unde ne-ntoarce, și e ok și așa (although, un pic cam damaging). Iubim și uneori nu știm cum să o facem, dar mergem mai departe așa cum ne pricepem și învățăm (sau nu, că uneori suntem și proști ș-o ținem langa), dar, mai departe de orice, trăim.

Pentru că, da, alegem să iubim ca să simțim că nu murim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s