Femeia cu palton negru

O văd de departe. Are un palton negru, croit parcă special pentru ea, cu gulerul ridicat, cât să-i acopere un pic tunsoarea scurtă si impecabil aranjată. Nu-mi pot lua ochii de la ea… ciorapii mați completează perfect pantofii și micul lor toc și maresc pasul, sperând să pot s-o ajung.

La limita dintre verde și roșu, pășește rapid pe trecerea de pietoni. Mă uit lung după ea, câtă încredere și viață emană și mă întreb dacă își dă seama cât e de frumoasă.

Distanța dintre noi devine tot mai mare și-mi pare rău că nu reușesc să o văd de aproape. Traversez, eventually, și eu și o văd din nou, oprindu-se în stația de autobuz. Mă apropii ușor încurcată, că nu obișnuiesc să stalkaresc oameni pe stradă, și mă aplec cât s-o privesc în ochi:

– V-am văzut de la trecerea de pietoni. Voiam doar să vă spun că sunteți foarte frumoasă!

Ochii albaștrii, ridați de multe râsete și viață, se umplu de lacrimi. Mă strânge de mână și-mi mulțumește, cu vocea femeii care, în ultimii 70 de ani, a primit multe complimente și de fiecare dată a fost surprinsă.
Pe tot drumul ăsta, până când albastrul ochilor ei l-a întâlnit pe al meu, m-am gândit și răzgândit de 1000 de ori, întrebându-mă dacă n-o să par o bizară. Ba da, lacrimile ei (și ale mele) mi-au confirmat că sunt și mă bucur tare că „bizareria” asta ne-a făcut amândurora ziua mai frumoasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s