It’s beautifully complicated!

Cum te-ndrăgostești tu de toți nebunii din orașul ăsta? Cum? Bună parte din viața asta m-am așezat cuminte lângă oameni normali, previzibili, cu care știam cum stau și puteam să anticipez, relativ ușor, cum vor evolua lucrurile. A fost frumos, dar înfiorător de previzibil și am învățat că eu functionez prost în relații care-mi dau … Continuă să citești It’s beautifully complicated!

O înghețată cu Dumnezeu!

Nu-s o mare consumatoare de înghețată. Nici de Dumnezeu. Sau, actually, nu eram până acum vreo lună când am invitat copilul la o înghețată și, cum eu fac fixații pe anumite locuri (lucruri, melodii si oameni :)), l-am dus la singura gelaterie pe care mă deranjez să o țin minte în acest oraș. Înghețata... multă … Continuă să citești O înghețată cu Dumnezeu!

Doare, ca dracu’, să crești!

Ai crede că după cinci ani de analiză personală, ar trebui să fiu un soi de guru și, într-o fracțiune de secundă, să mă prind ce pricep oamenii din ceea ce zic, ce vor gândi sau cum o să-i bușească te miri ce prostie pe care o spun. Well... din păcate (sau, poate, din fericire) … Continuă să citești Doare, ca dracu’, să crești!

Despre vise, emoții și bărbi :)

Dorința de a scrie, întotdeauna, în capul meu, s-a legat de emoții. Scriu din prea mult, fie prea multă bucurie, fie prea multă frustrare sau nervi, dar întotdeauna este o emoție care mă împinge să înșir cuvintele pe hârtie. Acum, treaba asta poate să fie cam neproductivă, pentru că e greu să te pocnească emoțiile … Continuă să citești Despre vise, emoții și bărbi 🙂

Povestea lui “mie nu-mi e dor”

- Nu, honey, mie nu-mi e dor!- Cum să nu-ți fie dor?- Uite, așa, nu-mi e!- Niciodată?- Nu, niciodată. Sunt ani buni de când mă tot învârt în jurul dorului ăstuia. Un timp am zis “mno, aia e, unora le e dor și altora nu. Să nu ne batem capul”.  Apoi, când am văzut eu … Continuă să citești Povestea lui “mie nu-mi e dor”

You, judgemental people!

Despre "vaaai, dar cum pleci de acasă și nu stai cu copilul!". Iaca, așa! În mod constant se gasește câte cineva să-mi strice cheful când mi-e lumea mai dragă. Absolut de fiecare dată, cineva-ii ăștia, care nu stau cu mine-n casă, nu mă sună să mă-ntrebe dacă mai trăiesc sau dacă mi-e bine, au foarte … Continuă să citești You, judgemental people!

Single people in their 30s

Most of my life, am fost "in a relationship", complicated sau nu, e irelevant. Toate devin "complicated", la un moment dat. Ultimii trei ani, mi-au adus statutul de "single", pe alocuri înlocuit cu "it's complicated', dar marea majoritate a timpului mi l-am petrecut într-o relație de lungă durată cu mine. Ar putea să pară cam … Continuă să citești Single people in their 30s

Amintiri pierdute! Le declar…cautate gresit

De ani de zile ma chiunui sa-mi amintesc ceva, orice, din copilarie. Am (triat) trait cu frustrarea ca eu nu-mi amintesc nimic, ca putinele flash-uri pe care le am sunt, mai degraba, povestirile celor din jur pe care le-am auzit de atatea ori incat le-am interiorizat si am banuit uneori ca sunt chiar amintirile mele. … Continuă să citești Amintiri pierdute! Le declar…cautate gresit

Nu mai e nevoie să #rezist pentru că acum #exist

Sunt recunoscătoare pentru anul ăsta de proteste. Toate mizeriile care ni s-au perindat pe sub ochi ne-au trezit şi ne-au determinat să fim prezenţi în vieţile noastre în fiecare zi, să ne întrebăm, tot mai mult, ce suntem dispuşi să acceptăm şi ce nu, ce e negociabil şi, mai ales, ce nu e negociabil. Acest … Continuă să citești Nu mai e nevoie să #rezist pentru că acum #exist